|

(Dialetto Calabrese)
Prestu la frusta hannu priparatu
e cu raggia si misuru a battiri,
e l’hannu tantu forti martrattatu,
vulivunu ddhani mu fannu muriri.
A li tridici uri è misu a la colonna,
cu curuna di spini ncurunatu,
lu vidi e stramurtisci la Madonna,
e poi lu sciatu nci nd’havi turnatu.
Di fora la Madonna lu guardava,
lu guardava e gran duluri teni,
Cristu priava u so Patri si ‘llungava
mu campa ancora e mi pati cchiuni peni,
A li quattordici uri fu ligatu,
a ‘na colonna e di russu vistutu,
nda li mani ‘na canna nci pusaru,
da turba comu re vinni schirnutu.
Ora si parra di li chindici uri,
ora si dici lu quantu e lu comu,
Pilatu chi s’affaccia a lu barcuni,
nci lu mmustra a lu populu: Ecceomu.!
Poi nci dissi a ddha genti senza cori:
Si lu libiramu, sarìa bbonu.
Tutti gridaru: A la cruci, pe mi mori!
Si lava Pilatu e si chiudi lu tonu.
Nd’hannu pirdutu la facci e lu decoru,
undi ndi vinni sta grandi putenza,
Oh, eternu Patri, chistu to’ figghiolu,
com’è purtatu a tanta pinitenza.
Chiddhu chi patì, lu patìu pill’omu,
ch’è piccaturi chi pecca e non penza,
fu scrittu a sidici uri lu so’ nomu,
fu la cundanna a morti la sentenza.
A li diciassett’uri ognunu pensa,
chi gran duluri la so’ matri aviva,
vidiva a so’ figghiu ‘n tanta suffirenza,
luvava la cruci a ncoddhu non putiva.
Pi caminari faciva viulenza,
e quantu voti cadìu pe la via.
Duluri sentiu ‘a grandi Onnipotenza,
ca dettaru mbuttuni e scacciarunu Maria.
Quando a lu munti Carvariu si giungiva,
a Gesù lu nchianaru a trascinuni,
e li so vesti chi mbrischiati aviva,
nci li sciupparu cu raggia e cu fururi.
Tutti li piaghi rinnovati aviva,
novi sentiva fragelli e duluri.
L’affritta mamma nchiovari sentiva.
Fu misu a ncruci a li diciotto uri.
Si cunta di Gesù lu veru amuri,
chi è amuri perfettu, amuri eternu,
comu stremu ndi amau a li piccaturi,
ndi vosi libirari dallu mpernu.
Poi iazzau l’occhi a li diciannove uri,
e di cori priau la Patri eternu:
Patri pirduna li cricifissuri,
ca su’ pacci e no n’hannu sintimentu.
A li vint’uri fici testamentu,
e a Giuvanni nci dassau matri Maria,
poi lu spiritu soi iva pirdendu,
ma iddhu ancora putiri vulìa.
Siziu! dissi e prestu nda mumentu,
feli e acitu vinni priparatu,
nciu dettunu e Gesù dissi mbivendu:
Cunsumatu esti! Ed è spiratu.
Continua a
pagina 4.........

|